Rotocoale cu nuci

Am făcut o cafea solubilă destul de concentrată şi am amestecat-o cu zahărul şi cacao, şi, deşi îmi făcea poftă, am aşezat-o deoparte fără să mă gândesc la ea. Dar, oricum, până la urmă nu am rezistat, şi mi-am făcut şi mie o jumătate de ceaşcă de cafea pe care am sorbit-o cu foarte mare plăcere.

Dacă ţi-ai făcut şi tu o cafea, atunci aşează ceaşca pe masă şi hai la treabă! Cât mai guşti puţin din cafea, pune biscuiţii  pe un suport din lemn şi-i zdrobeşte cu sucitorul, dar ai grijă să nu-i faci praf. Pot rămâne şi bucăţi mai mărişoare. Răstoarnă biscuiţii zdrobiţi într-un castron.

Macină miezul de nucă, dar este bine să-l rumeneşti puţin în cuptor şi-l alătură biscuiţilor. Pune în castron şi coacăzele (fructele pe care le ai).

Răstoarnă şi cafeaua,şi amestecă bine. Iţi spun sigur că va trebui să amesteci cu mâinile ca şi cum ai frământa un aluat, până ce compoziţia ia aspectul unei plasteline, dar să nu strângi prea tare în mâini aluatul ca să nu se zdrobească prea tare bucăţile de biscuiţi.

Într-un vas pregăteşte pudra pentru a pudra rotocoalele: amestecă 3-4 linguri de zahăr pudră cu 2-3 linguri de cacao, după care începi să faci biluţe din aluat, de mărimea unui ou de prepeliţă.

Rotocoalele pe care le-ai făcut le tăvăleşti în pomădeala din zahăr şi cacao. Poţi gusta puţin, dar ai grijă, sunt atât de bune că este cam greu să te opreşti înainte de a le termina!

Şi nu te sfii să-ţi inviţi şi prietenii, vor aprecia aceste mărgeluţe pomădate cu praf de ciocolată, căci pe la uşa ta a trecut un val de căldură cu parfum de primăvară. Au înflorit cireşii ce şi-au împodobit ramurile cu priviri galeşe de cintezoi, iar vecinul, un zarzăr zurbagiu, tocmai a primit în vizită o vrăbiuţă gureşă şi agitată. Câtă zarvă este pe strada ta!