Misu , motanul familiei nu s-a mai intors acasa de ceva vreme si toti suntem ingrijorati si tristi nu doar pentru ca ne lipseste acel minunat aparat de eliminare a stresului.
Un ghemotoc ne-a invatat cum sa infruntam greutatile vietii cand venea batut , plin de cucuie si rani , dar cu un tonus optimist de parca nimic rau nu i se intamplase.
A refuzat sa fie o jucarie de plus dand linistea confortului de acasa pentru nesigura si tumultoasa viata de motan.
De ceva vreme nu am mai vazut-o nici pe Frumusica , mata ce traieste de cand era puiut pe langa tomberoane , cu care parea sa se inteleaga cel mai bine si multi mi-au spus ca sunt motani care dispar cu o pisica gestanta si-si iau in serios rolul de protector dupa care se intorc acasa cand nimeni nu se mai asteapta.
Nu stiu daca este o legenda ticluita de imaginatia naiva a oamenilor sau Misu si Frumusica au ales sa se izoleze pentru a-si feri de pericole puiutii , dar mie imi place sa cred ca atunci cand a cerut pe un ton foarte imperativ , unul dupa altul , trei pliculete de mancare( miauna diferit in functie de hrana pe care si-o doreste) si a disparut de acasa tanarul nostru motan a ales calea cea grea a deplinei sale maturizari implinindu-si nu numai destinul de cotoi in calduri ci si pe cel de parinte...
Am fost copleșită de emoții și bucurie. Mă bucur că am reușit să ne vedem astă toamnă. Urma să ne revedem din nou în toamnă la nunta Zmeului mijlociu! 
Încă nu pot să accept că nu o să ne mai vedem! Buni dragă somn liniștit! Vei rămâne veșnic în aminitirea Familiei Zmeilor Panacris! :S yahoo06.gif
